Componenţii minerali ai fructului de măceş

Studentă: Nagy Emese, MSc, anul II.

Îndrumător ştiinţific: dr. Zsigmond Andreea-Rebeka, PhD, lector univ.

Plantele medicinale au avut şi au şi astăzi un rol important în viaţa oamenilor din Transilvania. Aceste plante fac parte din mâncărurile de zi cu zi  sub forma de ceaiuri, compoturi, dulceţuri, sau proaspăt culese. Unul dintre fructele preferate este cel al măceşului. Cele mai semnificative substanţe active ale măceşei sunt vitaminele B, C, D, K, dintre care vitamina C este proeminentă. Acest fruct este printre primele fructe bogate în această substanţă. Comoziţia de substanţe minerale nu este studiată aşa de amănunţit, ca şi compoziţia de substanţe organice, astfel ne-am propus să determinăm concentraţia de metalele şi nemetalele în fructul de măceş sălbatic.

Am prelevat probe din trei zone diferite, în apropierea oraşului Odorheiu-Secuiesc.  Am colectat un total de 49 de probe de aproximativ 200 g de măceşe în septembrie 2017. Probele au fost prelucrate în laborator. După spălare, am separat semințele de pulpă, apoi probele uscate și sfărâmate, trecute prin site au fost dezagregate pe cale umedă în mediu acid-oxidativ. Analiza elementală am realizat cu un spectrometrul MP-AES. Datele astfel obținute au fost prelucrate și analizate statistic.

Rezultatele au arătat că majoritatea substanţelor minerale (de exemplu aluminiu, cupru, fier, molibden, zinc) sunt stocate în seminţe. Doar câteva elemente, precum bor, potasiu, stronţiu se găsesc în cantităţi mai mari în pulpă. Alte elemente, precum bariu şi mangan s-au distribuit uniform între sămânţă şi pulpă. Cele mai mari diferenţe de concentraţii am constatat la fier şi zinc, aceste metale au fost prezente în concentraţii de 6-10 ori mai mari în sămânţă.

Elementul prezent în cea mai mare cantitate a fost aluminiul, concentraţia lui fiind de ~300–440 mg/kg substanţă uscată în pulpă şi ~900–1300 mg/kg substanţă uscată la sămânţă. Cele mai mici concentraţii am obţinut la plumb (~1,4-2,7 mg/kg substanţă uscată în pulpă  şi ~0,9-1,6 mg/kg substanţă uscată la sămânţă) şi molibden (1,5-2,3 mg/kg sz.a. substanţă uscată în pulpă  şi 3,8-5,0 mg/kg substanţă uscată la sămânţă).

În urma prelucrării măceşei de obicei sămânţa este îndepărtată, fiind consumată doar pulpa. Din acest considerent am evaluat valoarea nutriţională a 100 g de pulpă uscată luând ca valori de referinţă pentru minerale datele Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară (EFSA, European Food Safety Authority) actualizate în 2017 (EFSA, 2017). Pe baza acestor date putem spune că pulpa de măceşe cunsumată în cantitatea amintită mai sus poate furniza doza zilnică necesară de mangan şi molibden, dar nu satisface deloc necesitatea noastră de cupru, calciu, magneziu, fier şi zinc. În ceea ce priveşte aluminiul, în 2008 EFSA a emis o recomandare pentru doza maximă săptămânală de 1 mg/kg masă corporală (de exemplu pentru un adult de 70 kg se recomandă un maxim săptămânal de 70 mg aluminiu). Astfel concentraţia de 30-44 mg aluminiu în 100 g de pulpă uscată nu prezintă un risc major pentru un adult, însă poate fi problematic pentru un copil. Plumbul este un alt element toxic pentru organismul uman, astfel regulamntul 1881/2006 al Consiliului European limitează concentraţia plumbului la 0,20 mg/kg substanţă proaspătă de fruct. Ştiind că măceaşa proaspătă conţine 82-85% apă, această valore se modifică la ~1,5 mg/kg pulpă uscată. Concentraţiile obţinute pentru probele noastre întocmai variază în jurul acestei valori.

În concluzie putem spune că măceaşa sălbatică provenită din judeţul Harghita are un conţinut scăzut de minerale, însă este de remarcat concentraţia ei de mangan şi molibden din pulpă. Metalele toxice precum aluminiul şi plumbul pot ridica probleme de siguranţă a sănătăţii.