Conținutul mineral al unor ciuperci comestibile din jurul orașului Cluj-Napoca

Studentă: Varga Krisztina, BSc, anul III.

Îndrumător științific: dr. Zsigmond Andreea-Rebeka, lector universitar

În Transilvania culegerea ciupercilor comestibile este o tradiție bine cunoscută. Ciupercile sunt culese din interes propriu și pentru comerț. Noțiunea de „consumabil” cuprinde lipsa atât al compușilor organici toxici cât și ale unor concentrații mari de metale toxice. În categoria din urmă sunt incluse elementele precum cadmiu (Cd), crom (Cr), mangan (Mn), nichel (Ni) și zinc (Zn). Cu excepția cadmiului, celelalte metale sunt esențiale pentru organismul uman, însă în concentrații relativ mici. Dacă concentrația lor depășește o limită, pot apare simptome de intoxicare. Pe de altă parte prezența unor elemente în ciuperci este benefică pentru organism. Astfel de elemente sunt: calciu (Ca), magneziu (Mg), potasiu (K), fosfor (P), sulf (S), fier (Fe), cupru (Cu).

Scopul studiului nostru a fost determinarea conținutului mineral al unor specii de ciuperci comestibile din pădurea Făget care se află în partea de sud al orașului Cluj-Napoca, și evaluarea riscului asupra sănătății în urma consumării lor. Un total de 80 de exemplare din 14 specii au fost culese în toamna anului 2014. Probele au fost curățate, spălate, uscate, măcinate și cernute prin sită. Pulberea obținută a fost supusă dezagregării într-un mediu acid-oxidativ. Conținutul elemental a fost determinat prin metoda ICP-OES în cooperare cu Universitatea din Debrecen.

Rezultatele au arătat, că unele specii au preferință față de unele metale. De exemplu Macrolepiota procera preferă Cu (14,7–14,8 mg/kg masă proaspătă), Armillariella mellea și Chantarellus cibarius preferă Cr (0,17–0,19 mg/kg masă proaspătă), Boletus edulis și Leccinum scabrum preferă Cd (0,3–1,1 mg/kg masă proaspătă). Alte specii însă erau extrem de sărace în minerale (de exemplu Lactarius volemus, Lactarius piperatus, Amanita rubescens).

O trăsătură universal valabilă al speciilor studiate a fost conținutul mai ridicat în minerale a pălăriei decât a piciorului ciupercii. Pe baza factorului de risc (HQ) și indexului de risc (HI) am evaluat riscul consumării ciupercilor. Indexul de risc însumează efectul fiecărui metal cu efect toxic asupra organismului uman. Atunci putem vorbi de risc, când valoarea HI sau valorile HQ al diferitelor metale depășesc valoarea unu.

Dacă în sezonul de cules al ciupercilor (mai-octombrie) considerăm un consum mediu de 1 kg ciupercă pe săptămână pentru adulți și 0,5 kg pentru adolescenți și copii, două specii de ciupercă ar trebui menționate având un risc ridicat din cauza conținutului de metale: Leccinum scabrum (HI = 2,33 pentru adulți) și Boletus edulis (HI = 1,1 pentru adulți). Dacă din aceste specii consumul se reduce la 1 kg pe lună, ele pot fi consumate în siguranță. Celelalte specii studiate de noi pot fi consumate de asemenea cu siguranță din punctul de vedere al metalelor luate în considerare (Cd, Cr, Mn, Ni, Zn).

Detaliile cu privire la această cercetare pot fi citite în limba engleză în revista științifică de specialitate Acta Universitatis Sapientiae Agriculture and Environment.

Zsigmond, A. R., Varga, K., Harangi, S., Baranyai, E., Urák, I. 2015. Elemental profile of edible mushrooms from a forest near a major Romanian city. Acta Universitatis Sapientiae Agriculture and Environment, 7: 98–107.