Studiul chimic comparativ al spanacului cultivat în diferite regiuni ale Transilvaniei

Studentă: Kántor Izolda, BSc, anul III.

Conducător ştiinţific: dr. Zsigmond Andreea-Rebeka, lector universitar

Legumele stau la baza alimentaţiei sănătoase având proprietăți remarcabile, precum conținut mare de vitamine, minerale și fibre. Legumele cultivate pentru frunze pot conține concentrații ridicate de metale toxice, deoarece ele pot acumula aceste elemente atât din sol, cât și din praful depus pe suprafața frunzelor.

În multe ţări, printre care şi în ţara noastră, atât în localităţi mici cât şi în cele mari cultivarea legumelor şi fructelor este un obicei străvechi. Producătorii vând produsele lor la piaţă. Deoarece caliatatea acestor marfe nu este verificată regulat, consumul lor regulat ar putea prezenta pericolul de aport de metale toxice în organism.

Luând în considerare aceşti factori ne-am propus să analizăm conţinutul mineral al spanacului (Spinacia oleracea L.) cultivat în grădinile din Cluj-Napoca şi să apreciem riscul consumului acestuia la adresa sănătăţii umane. Cu scopul comparării compoziţiei elementale, am ales trei localităţi de referinţă şi am prelevat 34 de probe de spanac şi sol: 11 probe din Cluj-Napoca, 7 probe dintr-o localitate rurală în apropierea oraşului (Mănăstireni), şi 16 probe din două localităţi din judeţul Harghita (Cristuru-Secuiesc şi Sânmartin). Din fiecare grădină probele au fost luate prin eşantionare randomizată. Probele de spanac au fost spălate, uscate, pulverizate şi dezagregate în mediu acid-oxidativ. Analiza elementală am realizat cu un spectrometru ICP-OES.

Rezultatele noastre au arătat, că solurile din cele patru localităţi nu sunt contaminate cu metale toxice, doar 6% din probe a avut valori uşor ridicate peste limita admisă legal pentru soluri sensibile în cazul elementelor cupru, plumb şi zinc. Mercurul a fost sub limita de detecţie a aparatului.

Fiindcă solurile nu au fost contaminate cu metale toxice, ne-am aşteptat la concentraţii mici de metale în spanac. În probele de spanac a fost sub limita de detecţie concentraţia de arseniu, mercur şi plumb, iar cadmiul, un element cu toxicitate mare s-a aflat în concetraţii sub limita admisă de reglementările Uniunii Europene de 0,2 mg/kg. Riscul asupra sănătăţii în urma consumului de spanac a fost evaluat pe baza indexului de risc (HI), care la toate probele a avut valoarea sub limita admisă. Astfel putem afirma că spanacul cultivat în cele patru localităţi poate fi consumat cu siguranţă.

De asemenea merită să amintim nişte calităţi ai spanacului specifice zonei de provenienţă. De exemplu spanacul cultivat în cele două localităţi din judeţul Harghita a fost cel mai bogat în calciu, magneziu şi fier, iar spanacul cultivat în Mănăstireni era cel mai bogat în fosfor şi molibden. Caracteristica spanacului cultivat în cele două oraşe (Cluj-Napoca şi Cristuru-Secuiesc) era concentraţia relativ mare de sodiu şi cadmiu. Literatura de specialitate a constatat că spanacul proaspăt conţine fier în concentraţii de 10–30 mg/kg. În studiul nostru am aflat că spanacul din Sânmartin este deosebit de bogat în fier având concentraţii de 30–50 mg/kg, spanacul cultivat în cele două oraşe are conţinut mediu de fier (15–25 mg/kg), iar spanacul din Mănăstireni este cel mai sărac în fier (9–14 mg/kg).